De multe ori auzim vorbind despre empatie si mai mereu cautam sa aratam celuilalt ca o avem prin a-i spune definitia ei. Ei bine, de la a sti ce inseamna pana la a o simti in mod constant si a-ti modifica comportamentul in functie de nivelul de empatie pe care il simti, e cale lunga. Uite ce ne spune dictionarul ca inseamna empatia:

EMPATÍE (‹ fr.) s. f.  Forma de intuire a realitatii prin identificare afectiva. Intuitie simpatetica, identificare afectiva, transpunere. In psihologie, desemneaza un proces complex (perceptiv, intelectual, afectiv) constand in identificarea subiectului cu obiectul cunoasterii (indeosebi o persoana) si in proiectarea starilor proprii asupra acesteia din urma, subiectul traind in sine viata altuia. Sursa: DE (1993-2009) 

Cu alte cuvinte, a arata empatie cuiva inseamna a te pune in locul celuilalt si a simti ce simte respectiva persoana, cat mai apropiat si uman posibil.

In cuplu empatia joaca un rol foarte important si este un ingredient ce ajuta la conexiunea dintre cei doi.

Trebuie sa intelegem ca nivelul nostru de empatie poate fluctua si sa ne bucuram pentru momentele cand putem sa fim una cu partenerul/a mai mult decat sa ne acuzam si sa ne mustram pentru momentele in care ne simtim deconectati.

Atat in relatia mea cat si in multe alte relatii observate, am vazut ca empatia este esentiala in sustinerea unei relatii de cuplu echilibrate si armonioase. Pe de alta parte, cand empatia lipseste sau este doar mimata, relatia dintre cei doi parteneri devine tensionata si nesigura.

Cum putem sa identificam o problema de empatie in cuplu? Cum sa intelegem ca viata alaturi de cineva fata de care nu avem empatie nu este benefic?

Mai jos am prezentat 3 niveluri de empatie pentru ca vazand unde ne aflam, putem gasi si rezolvarea care ni se potriveste.

1.O relatie distanta

Unei astfel de relatii ii lipseste echilibrul emotional, adica cuplul nu are activitati comune care sa ii uneasca si sa ii apropie catre un viitor impreuna. Iau decizii separat si nu ca o echipa, iar in planurile lor majore nu se includ unul pe celalalt.

Am intalnit in sedinte de coaching cupluri in care ea se pregatea sa studieze in alta tara, iar el era plecat cu lunile pe vapor, insa cei doi se considerau un cuplu unit sau cel putin asa voiau sa fie.

O relatie distanta se remarca si printr-o lipsa aproape totala de empatie pentru partener/a sau empatia este una falsa ce doar lasa impresia de uniune si armonie.

Acest cuplu ar fi bine sa isi revizuiasca relatia, sa fie sinceri unul cu celalalt si sa vorbeasca deschis despre ce vrea fiecare pe termen lung. Este important sa fie deschisi, sa revizuiasca relatia sau chiar sa ii puna stop pentru a face loc in viata lor la ceva mai bun.

2.O relatie conectata si echilibrata

O astfel de relatie este ce ne dorim cu totii, conexiune si coeziune, o legatura puternica la toate nivelurile. O relatie echilibrata se bazeaza pe deschidere emotionala, iar deciziile se iau impreuna pentru o evolutie comuna. Cuplul are teluri comune la care pun umarul impreuna.

Ca un exemplu, aparitia unui copil poate fi un astfel de scop insa trebuie ca amandoi sa isi doreasca si sa il planifice, asa poate fi un scop comun care sa ii uneasca. Daca aparitia unui copil tine mai mult de dorinta unuia dintre parteneri decat a celuilalt, nu poate fi considerat scop comun si mai mult ii poate distanta decat sa ii apropie.

Intr-o relatie bazata pe empatie deciziile se iau impreuna, chiar daca partenerii au si teluri individuale. Poate unul vrea sa urmeaze niste studii pentru a obtine o diploma ce il/o ajuta in cariera, ambii se pot pune de acord si sustine pe tot parcursul. Importanta este intelegerea actiunii si cum este vazuta prin ochii celuilalt, pentru a nu se ajunge ca unul sa se sacrifice pe altarul relatiei.

Daca relatia ta este una plina de empatie si iubire, va felicit si mi-ar face mare placere sa va intalnesc candva la cursurile si seminariile noastre, pana atunci mergeti inainte si fiti un exemplu pentru cei din jur.

3.O relatie sufocanta

La polul opus unei relatii distante se afla o relatie in care partenerii se sufoca unul pe celalalt. Ei sunt atat de apropiati incat si-au pierdut individualitatea, traiesc amandoi ca fiind unul si oricat de frumos ar suna este extrem de nociv.

Partenerul nu mai este o persoana libera ce poate lua decizii pentru sine, ci o extensie a egoului nostru. Intr-o astfel de relatie, viata, actiunile, deciziile partenerului/ei sunt trecute prin filtrul propriu si nu se accepta o exprimare  libera, individuala. Controlul exagerat da nastere la gelozie si posesie sufocand iubirea si creativitatea.

Partenerul si relatia ajung sa fie vazute ca ceva fragil, ce trebuie protejate excesiv pentru a nu se strica, fiind aproape imposibil de reparat. Cu toate ca noi oamenii si mai ales relatiile suntem exact invers si avem un mare potential de a ne vindeca.

Putem compara asta cu empatia si grija unui parinte pentru copilul sau pe care vrea sa il protejeze, insa in cazul unei relatii de cuplu aceasta sufoca pentru ca suntem adulti si tocmai de accea am plecat de acasa, pentru a ne trai propria viata si pentru a invata cum sa luam cele mai bune decizii.

In cazul acestei relatii cel mai bine este o perioada de pauza in care fiecare partener sa se reconecteze la sine, sa isi aminteasca cine este si ce lucruri minunate poate sa faca.

Cel mai usor este sa alunecam dintr-o extrema in alta iar cel mai greu este sa ne pastram echilibrul, insa daca avem o viata echilibrata putem transpune asta si in relatiile noastre. Empatia este o forma avansata de comunicare ce contribuie la o relatie armonioasa. Tu unde te afli? Scrie-mi intr-un comentariu.

Cu deschidere si empatie,

Sorin